0 Shares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 LinkedIn 0 StumbleUpon 0 Buffer 0 Email -- 0 Shares ×

Vom analiza efectele juridice ale confirmării unui plan de reorganizare judiciară indiferent de propunătorul acestuia.

Aplicarea planului de reorganizare se va realiza de îndată, acest fapt este relevat de prevederile art. 46 alin. (1) din Legea insolvenței, care menționează că Sentința pe care Judecătorul-sindic o pronunța este definitivă și executorie. Astfel, de la data pronunțării prin Sentință, planul de reorganizare va intra în vigoare, activitatea debitorului urmând a se reorganiza în mod corespunzător. Punerea în aplicarea a planului de reorganizare presupune continuarea activității debitorului și implementarea măsurilor propuse și asumat prin plan.

Prin aplicarea planului, în cazurile în care sunt prevăzute, creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum sunt prevăzute în plan. Nu vom intra în analiza elaborării planului de reorganizare, dar putem să ne referim la situația creanțelor defavorizate.

În practica judiciară, creanțe defavorizate au primit diferite accepțiuni, dar pentru siguranța îndeplinirii condițiilor stabilite de lege în vederea confirmării unui plan de reorganizare, cea mai acceptată modalitate de a crea o asemenea categorie este aceea a acoperii parțiale a cuantumului creanței datorate. În situația în care în planul confirmat este prevăzut că aceste creanțe vor fi acoperite doar parțial sau la anumite date exacte, efectul planului constă în modificarea acestor creanțe. Pentru ca un plan de reorganizare să fie viabil, un plan de reorganizare va trebui să sacrifice interesele unora dintre creditori, de obicei ale acelora care nu se bucură de o protecție legală (nu au o garanție asupra patrimoniului Societății debitoare), situație în care prin plan sunt modificate creanțele fără protecție (chirografare), ele fiind înscrise în plan într-un cuantum mai redus decât valoarea cu care s-au înscris la masa credală și vor fi achitate la valoarea redusă ca urmare a modificării care a fost operată prin planul de reorganizare.

O modificare legislativă, considerăm bine-venită, este situația creanțelor înscrise și modificate prin planul confirmat, dar ajunse în faliment ca urmare a eșuării planului propus. Astfel, odată ajuns în faliment un debitor al cărui plan de reorganizare a eșuat, acesta trebuie să achite întreaga valoare a obligației care exista anterior depunerii planului, revenindu-se la valorile înscrise în tabelul definitiv al creanțelor (tabel care stă la baza de întocmirii planului de reorganizare judiciară) scăzându-se eventualele valori achitate în cursul reorganizării. Vechea reglementare, nu permitea revenirea la situația anterioară, existând situații în care planul de reorganizare se confirma iar unii creditori nu recuperau nimic din suma ce le era datorată.

Prin modificarea adusă, se respectă art. 2 din Legea insolvenței, referitoare la scopul legii „scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia”, iar în cazul în care Societate debitoare nu profită de acest „drept legal” prin redresarea pe baza unui plan, atunci sancțiunea este intrarea în faliment și achitarea creanțelor restante la întreaga lor valoare.

Am analizat situația creanțelor care au fost născute anterior deschiderii procedurii de insolvență, acestea urmând a fi achitate pe baza unui plan de reorganizare și al căror cuantum poate fi redus, dar ce se întâmplă cu acele creanțe născute în cursul procedurii de reorganizare?

Răspunsul este oferit de art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 „creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală”, de aici rezultând că plata acestor creanțe se va face la valoarea lor efectivă, nefiind posibilă reducerea cuantumului.

În același sens, prevederile art. 161 pct. 4 din legea insolvenței stabilește că în situația în care aceste creanțe nu se pot achita în cursul perioadelor stabilite de art. 102 alin. 6 (citat), vor fi prioritare la plată în cadrul procedurii de faliment.

Adaugă un comentariu