0 Shares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 LinkedIn 0 StumbleUpon 0 Buffer 0 Email -- 0 Shares ×

Potrivit art. 139 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2014, dacă sunt 3 categorii de creanțe, planul se consideră acceptat în cazul în care cel puțin două categorii votează planul, cu condiția ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel puțin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul.

Votul asupra planului de reorganizare se exercită în condițiile expres prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2014, care împarte creanțele în cinci categorii distincte (creanțe garantate, salariale, bugetare, creanțele creditorilor indispensabili și celelalte creanțe chirografare). Fiecare categorie de creanțe, votează separat. Creanțele chirografare sunt împărțite de lege în două categorii, respectiv creanțele creditorilor indispensabili și celelalte creanțe chirografare. În plus, trebuie subliniat că în cadrul categoriei creanțelor chirografare obișnuite, reglementate de art. 138 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 85/2014, nu se mai face nicio distincție în funcție de izvorul efectiv al creanței și nu se mai subclasifică în maniera în care se face în art. 161 din Legea nr. 85/2014. De asemenea, Legea insolvenței prevede în mod expres la art. 138 alin. (2) că fiecare creanță beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanțe din care face parte creanța respectivă.

Singura interdicție în exercitarea dreptului de vot este prevăzută de art. 138 alin. (5). În acord cu această prevedere legală, creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlați sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislației pieței de capital, pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le mai acordă mai puțin decât ar primi în cazul falimentului.

Potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, votul condiționat este considerat vot negativ. Legea insolvenței nu cuprinde vreo definiție a noțiunii de „vot condiționat”, astfel că interpretarea acestei sintagme se realizează potrivit sensului din limbajul comun nejuridic. Astfel, pentru a fi considerat condiționat, votul exprimat de creditor ar trebui să impună anumite condiții în raport cu chestiunea concretă asupra căreia adunarea creditorilor deliberează.

În situația în care, în adunarea creditorilor este supus spre aprobare un plan de reorganizare, pentru a fi în prezența unui vot condiționat este necesar ca creditorul să solicite, pentru a-și exprima votul pozitiv, modificarea sau completarea planului de reorganizare (a anumitor componente ale acestuia, inclusiv a programului de plată a creanțelor). Prin urmare, în ipoteza în care creditorul nu face altceva decât să citeze dispozițiile legale referitoare la creanțele curente și obligația de achitare a acestora, atunci nu se poate spune că suntem în prezența unui vot condiționat, întrucât însăși legea stabilește modalitatea de plată a acestor creanțe. Exemplul luat este raportat la creanțele bugetare.

În aceeași situație se regăsesc și alți creditori, care pot solicita ca în schimbul votului să „primească” un avantaj din partea debitorului, chiar dacă în legea insolvenței nu se regăsește o astfel de prevedere.

Deoarece Planul de Reorganizare prevede ca și condiție de confirmare de către judecătorul-sindic, tratamentul corect și echitabilal creanțelor, o situație impunere a unei condiții de realizat în vederea acordării unui vot este pe deplin interzisă de lege.

Tratamentul corect și echitabil prin plan există atunci când sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv nicio creanță care respinge planul nu primește mai puțin decât în cazul falimentului, nicio categorie nu primește mai mult decât valoarea totală a creanței sale, iar în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanțe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate nu primește mai mult decât ar primi în cazul falimentului.

Adaugă un comentariu