0 Shares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 LinkedIn 0 StumbleUpon 0 Buffer 0 Email -- 0 Shares ×

La momentul depunerii cererii de intrare în insolvență, organele de conducere ale Societății debitoare trebuie să formuleze intenția de a propune un plan de reorganizare.

Art. 133 din Legea nr. 85/2014 stabilește conținutul planului de reorganizare, acesta trebuind să conțină în mod obligatoriu modalitatea de realizare a reorganizării activității debitorului, în speță, măsurile ce se vor lua pentru redresarea activității.

Suntem de părere că în perioada de observație se poate impune un mod de reorganizare viabil, urmând ca în perioada de reorganizare să se realizeze efectiv noul mod de abordare atât managerial cât și cel al business-ului.

Pentru siguranța realizării planului, în cazurile în care din motive neimputabile debitorului, cum ar fi de exemplu un client important valoric intră în insolvență și recuperarea creanței se va face doar în cadrul procedurii de insolvență sau faliment, prin planul de reorganizare propus de către Societatea debitoare se poate prevedea (ca măsură de realizare a planului) lichidarea tuturor sau unora dintre bunurile averii debitorului, separat ori în bloc, liber de orice sarcini, sau darea în plată a acestora către creditorii debitorului în contul creanțelor pe care aceștia le au față de averea debitorului. Darea în plată a bunurilor debitorului către creditorii săi va putea fi efectuată doar cu condiția prealabilă a acordului scris cu privire la această modalitate de stingere a creanței lor.

Lichidarea bunurilor debitorului în această situație se va realiza individual prin vânzare, la un preț stabilit de comun acord cu terțul cumpărător, nefiind aplicate dispozițiile art. 154-159 din Lege ci ale art. 1270 și art. 1492 C. Civ.

Sumele încasate din vânzarea bunurilor vor fi destinate plății creanțelor debitorului, conform tabelului definitiv de creanțe cuprins în planul de reorganizare, precum și ca sursă de redresare a activității.

Această modalitate de reorganizare, a fost preluată din legislațiile unor țări cu o vastă experiență în insolvență și unde s-a aplicat cu succes. Spre exemplificare: un producător de materiale textile a distribuit un imobil în care își desfășura activitatea către un creditor care deținea o creanță cu pondere importantă în tabelul creditorilor, în contul creanței, debitorul devenind chiriașul dobânditorului imobilului. Prin restrângerea parțială a activității, obținerea unor facilități din partea creditorilor furnizori de materii prime și exonerarea debitorului de către stat de plata unor obligații fiscale, acesta și-a redresat activitatea într-o perioadă de reorganizare de 4 ani.

Considerăm această modalitate de realizare a planului de reorganizare și implicit a achitării creanțelor creditorilor înscriși ca fiind ultima „resursă” la care debitorul trebuie să recurgă în vederea redresării activității, dar totuși rămâne o resursă. În asemenea situații, considerăm pe deplin aplicabil citatul „În viață nu le poți avea pe toate. A ști la ce să renunți dă dovadă cât de înțelept ești”.

Adaugă un comentariu