0 Shares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 LinkedIn 0 StumbleUpon 0 Buffer 0 Email -- 0 Shares ×

            Situația contractelor în derulare este reglementată în art. 123 din Legea nr. 85/2014, reglementarea anterioară fiind stabilită prin prevederile art. 86 (Legea nr. 85/2006).

         Rolul principal din perspectiva angajamentelor contractuale ale debitorului conform art. 123  revine practicianului în insolvență, una din atribuțiile expres menționate în art. 58 lit. j, respectiv art. 64  lit. e din Legea nr. 85/2014.

            Anumite contracte încheiate de către debitor anterior deschiderii procedurii sunt în beneficiul acestuia ori pot fi păgubitoare pentru acesta și indirect, pentru creditori. Deoarece în interesul procedurii, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar trebuie să crească la maxim valoarea averii debitorului (a activului), acesta poate să mențină sau poate să denunțe orice contract încheiat doar în termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii. Astfel, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar trebuie ca în termen de 30 de zile de la primirea notificării contractantului, formulată în primele 3 luni de la deschiderea procedurii, să răspundă dacă se denunță sau nu contractul respectiv, în situația contrară acesta urmând a fi decăzut din beneficiul termenului de opțiune. Contractul se consideră denunțat: (i) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepționarea solicitării cocontractantului privind denunțarea contractului, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar nu răspunde; (ii) la data notificării denunțării de către administratorul judiciar sau lichidatorului judiciar.

            După cum am spus, opțiunea administratorul judiciar sau a lichidatorului judiciar trebuie să reflecte interesul debitorului și anume de a se obține o valoarea cât mai mare a averii acestuia. Maximizarea averii debitorului este încadrată în categoria principiilor enumerate prin noua reglementare a art. 4 pct. 1 din Legea nr. 85/2014 cu referire atât la valorificarea activelor, cât și la recuperarea creanțelor. Ca și exemplu, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va opta pentru a menține un contract de închiriere, dacă valoarea contractului este sub nivelul mediu, iar spațiul închiriat este esențial pentru activitatea viitoare a debitorului insolvent (fiind dificil de închiriat la un preț mai mare, debitorul având nevoie de lichidități în cel mai scurt timp).

            Urmarea întocmirii raportului prevăzut de art. 97 privind cauzele și împrejurările ajungerii în insolvență a debitorului, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar poate să mențină sau să denunțe un contract, în funcție de interesul avut pentru utilitatea sau necesitatea activității debitorului. Astfel, pot fi menținute contractele de furnizare a unor utilități (care nu pot fi înlocuite) sau de prestarea a unor servicii.

            În privința menținerii contractelor, aceasta presupune păstrarea pentru viitor a efectelor avute în vedere de către părți la încheiere acestuia, iar în privința denunțării, aceasta presupune încetarea unilaterală pentru viitor a contractului, dacă practicianul în insolvență își manifestă această opțiune.

            Domeniul de aplicare al art. 123 din Legea nr. 85/2014 prevede menținerea sau denunțarea contractelor indiferent că sunt cu executare succesivă sau cu executare dintr-o dată (uno ictu), neintrând sub incidența acestui articol contractele care nu au fost executate în totalitate, cele care nu au fost substanțial executate de către toate părțile implicate, expirate, financiare calificate și operațiunile de compensare bilaterală în baza unui contract de financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală.

           În cazul denunțării unui contract de către practicianul în insolvență, cocontractantul are dreptul de a introduce o acțiune în despăgubire împotriva debitorului insolvent (necesită taxă de timbru), aceasta fiind supusă spre soluționare judecătorului-sindic, iar în cazul unei soluții favorabile sumele stabilite urmează a fi achitate în conformitate cu prevederile art. 161 pct. 4, prin urmare creanța urmează a fi înscrisă în tabelul creanțelor ca și creanță chirografară, nefiind considerată o creanță tardivă. După cum se poate observa, această acțiune nu intră sub incidența prevederilor art. 75 (suspendarea acțiunilor judiciare și extrajudiciare).

            O problemă aparte o regăsim în situația contractelor de credit. Administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar poate menține contractele de credit sau va putea să le modifice clauzele de așa natură încât să asigure echivalența viitoarelor prestații. Creanțele rezultate din contractul de credit, anterioare deschiderii procedurii insolvenței urmează a fi înscrise la masa credală a debitorului, iar cele născute după deschiderea procedurii urmează a fi achitate în conformitate cu prevederile art. 161 pct. 4 raportat la art. 87 din Legea nr. 85/2014.

             În cazul contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de proprietate, vânzarea urmează a fi considerată executată de vânzător și nu va fi supusă prevederilor art. 123, rezerva fiind opozabilă administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar dacă formalitățile de publicitate prevăzute de lege au fost îndeplinite. Dacă debitorul a avut calitatea de vânzător, practicianul în insolvență va urmări recuperarea creanței proprii a debitorului constând în prețul care trebuie achitat integral. În situația în care debitorul a avut calitatea de cumpărător, prețul va trebui plătit terțului vânzător din averea debitorului, vânzătorul urmând a fi înscris în tabelul creditorilor.

             Mai există și situația contractelor de vânzare-cumpărare ce au ca obiect bunuri aflate în tranzit, reglementată de art. 124 și care statuează că dacă un bun mobil vândut debitorului insolvent neachitat de acesta se află în tranzit la data deschiderii procedurii și bunul nu se află încă la dispoziția debitorului și nici alte părți nu au dobândit drepturi asupra lui, atunci vânzătorul îl poate lua înapoi, suportând toate cheltuielile și restituind debitorului orice avans din preț. Dacă vânzătorul acceptă ca bunul să fie livrat chiar după ce a fost informat despre deschiderea procedurii insolvenței împotriva cumpărătorului debitor, el va putea recupera prețul prin înscrierea creanței sale în tabelul de creanțe. În situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar solicită ca bunul să fie livrat, el va trebui să ia măsuri să se plătească din averea debitorului întregul preț datorat ca urmare a încheierii contractului. La fel, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar trebuie să analizeze dacă acest contract este oportun în cadrul desfășurării activității debitorului.

            Privitor la denunțarea contractelor de muncă și de închiriere, acesta urmează a fi denunțate numai cu respectarea termenelor legale de preaviz fiind realizate de urgență.

         Art. 123 prevede și situația contractelor cu executare succesivă, mai precis menținerea acestora. În cazul menținerii acestor contracte de către administratorul judiciar, aceasta nu obligă debitorul să achite și creanțele restante anterioare deschiderii procedurii, urmând a fi formulată cerere de admitere a creanței împotriva debitorului.

         Menținerea și denunțarea contractelor în curs trebuie analizată foarte atent de către practicianul în insolvență, pentru că în cadrul procedurii de reorganizare, această analiză poate fi determinantă în vederea reușitei planului de reorganizare, iar în cadrul procedurii de faliment, aceasta poate duce la maximizarea masei active a debitorului și implicit la distribuirea unor sume net superioare creditorilor.

Adaugă un comentariu