Este o procedură ce se aplică debitorului în insolvență, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanțelor și presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea și respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, nelimitativ, împreună sau separat:
a) restructurarea operațională și sau financiară a debitorului;
b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
c) restrângerea activității prin lichidarea parțială sau totală a activului din averea debitorului;
Restructurarea operațională sau financiară a debitorului presupune implementarea unor modalități de desfășurare a activității prin reducerea cheltuielilor în proporție cât mai mare și pentru a pregăti eventualele sincope ale activității în cazul unor evenimente independente de voința organelor de conducere. În privința restructurării financiare, aceasta presupune (unde este posibil și influențată de analiza obligațiilor pe care Societatea Debitoare le are de plătit) aplicarea unui hair-cut, adică o eliminare a anumitor obligații (fără a se achita) prin Planul de Reorganizare propus.
În situația în care Planul de Reorganizare Judiciară este aprobat de către Adunarea Creditorilor, iar ulterior confirmat de către Judecătorul-sindic, Sentința prin care se confirmă acest Plan, modifică cuantumul și drepturile creditorilor astfel cum au fost propuse (în cazul supra menționat, prin hair-cut). Astfel, creditorii nu pot emite pretenții la recuperarea creanțelor cât timp Planul este în curs de desfășurare, Societatea Debitoare fiind descărcată în mod ireversibil de diferența dintre valoarea datoriilor inițiale și cea stabilită în Plan prin intermediul hair-cut-ului, urmând a se reveni la situația inițială doar în cazul intrării în faliment.
Restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social are în vedere modificările de capital social, prin cooptarea unui/unor noi asociați ori eliminarea altora, care nu-și îndeplinesc obligațiile stabilite prin Actul Constitutiv al Societății Debitoare. Ce este caracteristic acestei modalități de reorganizare este aceea că eventualul împrumut al unui terț poate fi convertit în părți sociale, dar acest fapt trebuie prevăzut în cadrul Planului de Reorganizare.
Restrângerea activității prin lichidarea parțială sau totală a activului din averea debitorului prevede expunerea la vânzare a unor active (echipamente tehnologice, instalații, utilaje, bunuri imobile, etc.) care nu sunt folosite în desfășurarea activității curente. De foarte multe ori, având un capital substanțial, organele de conducere au realizat investiții care nu au fost necesare activității ori au avut un ROI (return of investment) foarte mic, comparabil cu investiția realizată.
Prin expunerea la vânzare și valorificare efectivă, se pot obține fonduri în vederea distribuirii către creditorii înscriși în Planul de Reorganizare Judiciară și diminuarea masei pasive, fără a se afecta cash-flow-ului Societății Debitoare. În multe situații, prin valorificarea unei părți a activului, Societatea Debitoare și-a realizat indicatorii propuși prin Planul de Reorganizare și s-a salvat cu succes.
Modalitățile expuse sunt doar parte din realizarea cu succes al unui Plan de Reorganizare, disciplina financiară, respectarea planului de business, precum și faptul că activitatea este supravegheată de un administrator judiciar, sunt de asemenea ingredientele unei rețete de succes.
Planul de Reorganizare are o durată de 3 ani de zile și prevede achitarea trimestrială (12 trimestre) a obligațiilor stabilite prin acesta, putând fi prelungit cu 1 an (4 trimestre). Perioada de Reorganizare cum mai este denumită perioada ulterior confirmării Planului de Reorganizare, prevede achitarea creanțelor curente (furnizori, utilități, impozite, taxe, contribuții, etc.) și a ratei trimestriale, dar la adăpostul suspendării eventualelor executări silite și a consecințelor rezultate din acestea (popriri de conturi, vânzări prin licitație publică, etc.)
Avantajele Reorganizării Judiciare sunt net superioare în cazul unei Societăți Debitoare care are dificultăți financiare și care identifică din timp aceste elemente, urmând ca printr-o astfel de procedură să se poată redresa în mod eficient și continua activitatea într-un mod profitabil.
