Art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 statuează că „debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență”. 

În situația neintroducerii cererii sau a introducerea acesteia tardiv, într-un termen care depășește cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariția stării de insolvență se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. (art. 240 C. Penal).

De asemenea, conform art. 25 alin. 2 lit. c din Codul de procedură fiscală „Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate”. 

Art. 25 a fost completat prin introducerea art. 2 ind. 1 „Pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, răspund solidar cu acesta persoanele care au determinat cu rea-credință acumularea și sustragerea de la plata acestor obligații.”

Astfel, rezultă fără putere de tăgadă, faptul că, persoanele responsabile, conform actelor constitutive, în speță administratorii societății, au obligația ca la momentul existenței stării de insolvență, cum este definită de art. 5 pct. 29 din legea nr. 85/2104, să formuleze cerere de deschidere a procedurii de insolvență.

O atenție deosebită trebuie acordată dispozițiilor art. 25 și urm. din C. proc. Fiscală, acesta stabilind o răspundere fiscală solidară. Răspunderea se stabilește prin decizie emisă de organul fiscal competent pentru fiecare persoană fizică sau juridică în parte, care poate fi atacată în contencios administrativ. Decizia este titlu executoriu și poate fi pusă în executare conform prevederilor Codului de procedură fiscală.

Pentru a putea fi emisă decizia, organul fiscal trebuie să procedeze la audierea persoanei care se presupune că este responsabilă de încălcarea dispozițiilor menționate. În termen de 5 zile lucrătoare de la data audierii, persoana poate să-și exprime un punct de vedere, iar lipsa audierii duce la nulitatea deciziei de atragere a răspunderii solidare.

Stingerea creanțelor fiscale liberează debitorul, precum și orice alte persoane răspunzătoare solidar (art. 26 alin. 7). Radierea societății din Registrul Comerțului, ca urmare a închiderii procedurii de faliment, ar stinge și această răspundere solidară.

Dacă această procedură, una administrativă, a ajuns în fața instanței de contencios, iar împotriva debitorului s-a deschis procedura insolvenței/falimentului, este evident că cele două proceduri nu pot concura, situație în care procedura de contencios administrativ va fi suspendată pe toată durata procedurii de insolvență.

Întrucât răspunderea solidară se referă la alte persoane decât debitorul-persoană juridică, o procedură de atragere a acesteia nu este incompatibilă cu insolvența. După cum am arătat la momentul existenței stării de insolvență organele de conducere ale debitorul au obligația de a formula cerere de deschidere a procedurii. În practică, sunt sute societăți comerciale care nu desfășoară activitate de o lungă perioadă și figurează cu datorii către bugetul consolidat al statului, situație în care organele de conducere sunt susceptibile a fi urmărite în solidar la plata datoriilor.