Experiența unei proceduri de insolvență este una foarte personală și greu de acceptat pentru antreprenori, ceea ce amână deschiderea procedurii de insolvență, însă ea ar trebui privită ca un mecanism de reglare și un sprijin venit din exterior și nu ca un pericol.
Antreprenorii au înțeles unele din beneficiile procedurii, suspendarea procedurilor de executare silită, reechilibrarea business-ului, redresarea economică, stoparea penalităților, majorărilor și a dobânzilor încă de la data deschiderii procedurii, denunțarea contractelor păguboase sau eșalonarea datoriilor și cu toate acestea într-o proporție covârșitoare au afirmat că au amânat pe cât posibil deschiderea procedurii de insolvență.
În cadrul unei proceduri de insolvență, timpul este ceva determinant, fiind crucial pentru salvarea companiei, deoarece șansele de salvare a acesteia, scad odată cu amânarea. În același timp, transparența și comunicarea între părți (creditori și organele statutare) eficientizează și facilitează succesul procedurii de insolvență, dar experiența ne-a arătat că unii creditori sunt inflexibili la solicitările de concesie ale companiilor.
Într-o situație practică recentă, un plan de reorganizare judiciară a fost confirmat fiind aprobat doar de o proporție de 34% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Tradus în sume restante anterior deschiderii procedurii situația s-a prezentat astfel: Valoarea totală a masei credale a fost de 669.100 Lei, iar prin Planul de Reorganizare, Societatea Debitoare a propus spre rambursare o valoare de 229.968 Lei, deci mai puțin cu 439.132 Lei. Raportat la categoria creanțelor înscrise, Planul a fost acceptat de categoria creanțelor izvorând din raporturile de muncă, categoria creanțelor garantate și categoria creanțelor bugetare (34%), iar categoria creanțelor chirografare (66%) nu a acceptat planul propus, nefiind propuse sume spre rambursare.
Trebuie avute în vedere două texte de lege care vin în ajutorul Debitorilor cu privire la situația datoriilor existente. Conform art. 140 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, „când sentința care confirmă un plan intră în vigoare activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul intrării în faliment se va reveni la situația stabilită prin tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva debitorului prevăzut la art. 112 alin. (1), scăzându-se sumele achitate în timpul planului de reorganizare” iar conform art. 180 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 „La data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan, pe parcursul procedurii reorganizării judiciare.”
Raportat la situația prezentată, „datoria” de 229.968 Lei trebuie achitată în perioada de aplicare a planului (3 ani cu drept de prelungire pentru încă 1 an), iar diferența de 439.132 Lei va fi radiată de la plată. În situația în care planul de reorganizare eșuează, datoriile radiate prin acesta vor fi reactivate, Societatea Debitoare fiind obligată la achitare în situația în care va exista disponibil prin valorificarea activelor scriptice.
Concluzia noastră este că timpul și consultanța aplicată pe situații concrete pot să facă diferența între salvarea unei companii și scoaterea acesteia din mediul economic.
